Eusebiu.Me

Poti sa obtii tot ceea ce-ti doresti daca ajuti oamenii sa obtina ceea ce-si doresc! (Zig Ziglar)

Pornind de la citatul lui Ziglar, incepand din aceasta perioada, incerc sa-mi nisez putin blogul. Ma voi rezuma la a scrie doar despre 3 domenii care, cel putin din punctual meu de vedere, sunt intr-o interdependenta totala. Aceste 3 domenii sunt: marketing, dezvoltare personala si.. sentimente.

Sa le luam pe rand.

Marketingul
Ce este marketingul? Fiind o “societate de consum” (ce steriotip tampit) marketingul a ajuns sa fie un subiect despre care se vorbeste foarte mult. La tot pasul dai despre “specialisti”, “profesionisti”, “pasionati” dar mai ales “cunoscatori” ai marketingului. S-au dat o multime de definitii ale marketingului. Toate, mai mult sau mai putin, corecte! Cu toate acestea, cred ca cea mai complexa caracterizare am auzit-o la o conferinta tinuta la Bucuresti de Drayton Bird: “Marketingul este ca sexul la adolescenti, toata lumea a auzit de el, multi vorbesc despre el, unii pretint ca il si fac, dar putini sunt cei care-l fac cu adevarat”. Incercand sa raspund la intrebarea de la inceputul paragrafului cred ca MARKETINGUL ESTE TOTUL! Voi dezbate mai pe larg aceasta afirmatie intr-un postul viitor, intitulat “Geneza marketingului”. (Asadar, ramaneti aproape pentru ca nici nu stiti ce pierdeti)

Dezvoltare personala
Toti vor sa aiba succes in viata. Cei mai multi nu reusesc. Nu pentru ca n-ar putea, ci pentru ca nu stiu cum s-o faca.Viata nu este numai in alb sau negru ci in gri (si foarte multe nuante de gri). Oportunitatile apar si dispar dar norocul este definit ca intersectia dintre oportunitate si buna pregatire. Fara o preocupare atenta asupra autodezvoltarii riscam sa nu observam unele oportunitati care ne ies in cale sau, mai grav, sa fim rapusi de provocari. Niciunul dintre noi nu s-a nascut invatat.

..si Sentimente
Om sunt si nimic din cele omenesti nu-mi este strain (Terentiu)

Sa nu credeti nimic din ceea ce va spun! De ce spun asta? Pentru ca nu pot vorbi decat despre propria mea opinie; iar ideile inserate aici nu sunt intrinseci adevarate sau false, corecte sau gresite. Sunt idei culese din experienta mea si experienta unor autori care pe care o sa-i citez in articolele ce le voi publica si cu care sunt de acord. Daca in cazul meu sau in cazul lor lucrurile au functionat asa, nu insemna ca brusc, acest lucru se transforma intr-un adevar absolute.

Am 3 obiective cu acest blog:
1) Sa invat in timp ce scriu;
2) Sa ofer informatii utile si interesante celor care le vor citi si astfel, sa stabilesc relatii pe termen lung;
3) Sa ma simt bine!

Data de 15 iunie, cel putin pentru mine, este una speciala! Este data in jurul careia incepe vacanta mare pentru cei mici !

Asa cum am scris aici, Blajeniul este un loc minunat. Aici mi-am petrecut toate (absolut toate) vacantele de vara.

In perioada in care copiii de varsta mea cresteau cu “cheia la gat”, batand mingea pe maidan, jucand sotron printre tomberoane sau uitandu-se la televizor pe Cartoon Network, eu il ajutam pe bunicu la coasa,sau pe bunica la fan; Am arat, greblat, semanat, sapat, plivit, manat vacile si oile, cosit, secerat sau mai stiu ei cate lucruri devenite rutina in Blajeni. Desi, in Blajeni, sentimentele nu sunt importante, ma simteam (si inca ma simt) extrem de iubit.

In timp ce alti copii vedeau cladiri din beton gri eu vedeam dealurile si padurile verzi; in timp ce ei inspirau colbul inecacios ridicat in urma masinilor eu inspiram aer curat si proaspat de munte!

Vacantele mi le-am petrecut printre barbati care stapanesc mai bine arta cositului decat arta vorbitului. (Acesti barbati, cand sunt la muncile campului beau cantitati mari de tuica din prune sau din cirese ca sa prinda putere iar seara se opresc pe la carciuma din sat ca sa se racoreasca cu “o bere”.) In acea perioada, in logica blajenaritelor, tot ce se intampla in comuna era dat de Dumnezeu sau asa a fost scris.

Aici, la Blajeni, este o oaza de liniste, un loc in care orice surducar si-ar dori sa-si petreaca o parte din viata. Eu am avut norocul sa imi petrec prima parte. Cu toate acestea, de fiecare data cand merg la Blajeni sunt fericit chiar daca mugetul unei vaci sau cantatul unui cocos neutralizeaza rutina mea citadina. Acest lucru este minunat.

Nu stiu daca aceasta experienta mi-a fost de folos dar cel putin sunt fericit ca pot sa constientizez intr-un mod nealterat ce inseamna “viata la tara” si ce inseamna legea naturii: trebuie sa ari cand este de arat si sa seceri cand este de secerat - nu exista scurtaturi si nu poti sa trisezi natura.

Blajeniul este o comoara ascunsa !


Poate o sa-ti placa si: La cirese !