Eusebiu.Me

Se apropie finalul de an si, odata cu el, fiecare dintre noi, tragem linie si facem balanta, in speranta unor concluzii favorabile pentru 2009.

2009 a fost un an plin cu “de toate”.. (ma ingrozesc, gandindu-ma la cat de prost eram cu un an in urma, prind curaj cand vad cat de multe lucruri am invatat dar … revin cu picioarele pe pamant gandindu-ma la cate mai am de invatat ).

Daca nu intelegeti ce vreau sa spun permiteti-mi sa continuii cu urmatoarea lista. Este o lista in care incerc sa includ acele elemente pe care eu le-am invatat si le-am constientizat in anul 2009.

.

1. Cu cat muncesc mai mult cu atat am mai mult noroc. - poate, cel mai important lucru pe care l-am invatat in 2009; Tot legat de acest aspect am invatat ca de cele mai multe ori este mai bine sa ma bazez pe ceva pentru care m-am pregatit decat pe ceva la care cred ca am talent.

2. Despre bani - daca ai bani nu inseamna “neaparat” ca esti un om de succes dar totodata bani nu sunt nocivi - in cazul in care sunt obtinuti intr-un mod cinstit si cheltuiti cu chibzuinta, banii pot fi o resursa care sta la baza multor fapte bune - mi-a duc aminte de un citat pe care l-am primit pe mail; suna cam asa: “dragii mei, am fost si saraca si bogata. Si permiteti-mi sa va spun: E mult mai bine sa fii bogata. Cate lucruri bune nu poti face cu banii.. te poti bucura de sentimentul de a darui, de al face pe altul fericit, de a crea locuri de munca, de a avea grija de sanatatea ta si a celor din jur etc.dar asta numai daca ii obtii intr-un mod cinstit” .. total de acord!

3. Viata este o optiune - sau mai corect ar fi “modul in care ne traim viata este o optiune” - avem libertatea sa ne alegem caracterul, valorile, avem libertatea de a alege modul in care ii tratam pe ceilalti, sa alegem ce vrem sa realizam, sa alegem ce sa invatam, sa ne alegem scopurile, in ce sa credem si .. mai ales avem libertatea de a ne alege atitudinea. (Vezi si Care sunt cele mai importante alegeri pe care le facem?)

4. Deprinderile pe care ni le formam ne pot ruina sau ne pot asigura succesul - nu reusim facand ceva corect doar o singura data, reusim prin a proceda corect in mod regulat;

5. Am invatat sa fiu mai recunoscator - rareori ne gandim la ceea ce avem, dar intotdeauna la ceea ce ne lipseste (vezi si Sa apreciem ceea ce avem)

6. Am mai invatat ca negocierea “win-win” nu este cea mai buna metoda de negociere ci este singura metota buna de a negocia

7. Cuvintele amabile nu costa mult, dar infaptuiesc multe

8. Uneori.. trebuie sa renuntam la ceva pentru a obtine altceva.. - important este la ce renuntam si pentru ce ..

9. si nu in cele din urma: VIATA ESTE GREA.. SI NU ESTE INTOTDEAUNA DREAPTA.. Ne confruntam cu o serie de probleme dar: Ce ne dorim? sa ne vaicarim sau sa le rezolvam?

Inchei prin ai cita pe cei de la Directia 5: “Anii cei mai buni sunt cei care-o sa vina”

DIRECTIA 5 - Anii
Asculta mai multe audio Muzica Continue reading

Zilele acestea am vazut cum un copil de 7-8 ani, supraponderal pentru varsta lui, a  muscat total dezinteresat dintr-un Snikers, iar pe urma l-a aruncat la cos cu un gest de lehamite puerila. Taicasu’ il tinea de mana. Mi-aduca aminte cum, eu la 7 ani, asteptam ziua cand tata lua salariul si-mi aducea un baton de ciocolata sau un Pepsi la 2L.

Benjamin Franklin a spus ca “nu apreciem niciodata valoarea apei pana in momentul in care izvorul seaca”.  Asa-i. Ceea ce este si mai trist este faptul ca acest lucru este valabil si in relatiile interumane. Obisnuindu-ne cu ceea ce avem consideram firesc acest lucru si pierdem din vedere valoarea acestor relatii. Propun un exercitiu de imaginatie:
-  Faceti o lista cu persoanele din viata voastra pe care ii apreciati cel mai mult; Nu-i asa ca nu-i greu sa le enumerati?
-  In regula, acum enumerati cateva motive pentru care le apreciati. Nici asta nu-i greu, nu-i asa?
-  Acum urmeaza o intrebare mai dificila. Scrieti in dreptul fiecarui nume, ultima data cand i-ati spus acelei persoane ca o apreciati. Care-i rezultatul?

Avem vocabular bogat atunci cand ne exprimam mania si cand formulam nemultumiri, dar limba ni se ingreuneaza in momentul in care ar fi de preferat sa ne exprimam aprecierea. Ciudat, nu? (Asta, poate, din cauza ca le-am preciat mai des pe primele.)

Nu conteaza cat de mult avem, ci cat de mult apreciem ceea ce avem. (Chares Spurgeon) Continue reading

Ceea ce fac imi aduce fericirea?

Fericirea mea aduce fericire celor din jur?

–
Citatul pentru intelectuali: Noi insine suntem singurul instrument de care dispunem in viata (Stephen Covey)

Avertisment !
Urmeaza un text indubitabil de sincer si realist ! (pleonasmul multiplu este intentionat, chiar premeditat)

Chiar daca veti lua 4 sau 5 sau veti lua 10, peste 4-5 ani va veti uita in urma si veti zice “bai ce prost eram acum 5 ani”.

Acum sunteti confuzi, emotionati, tematori si nesiguri. Sentimentul de anxietate si inferioritate nutreste moment de glorie prin intermediul vostru. Dormiti putin (sau deloc), fumati de 3 ori mai mult si mancati de 3 ori mai putin (sau mai mult – depinde) si va roadeti unghiile. Un lucru este cert si il spun toti cei care au trecut prin el. Bacalaureatul nu este un examen; este granita dintre fictiune si realitate, dintre naivitate si circumspectie; si indifferent daca iei 4, 5 sau 10, granita, veti trece-o. Nu exista nicio seansa de a ramane in lumea fictionala.

In liceu ati avut timp sa faceti de toate. Ati avut timp sa va adunati in cohorte de indivizi identici, sa va imbracati la fel, sa ascultati aceeasi muzica, sa aveti aceleasi idei si .. sa va lasati manipulati. Totodata, ati avut timp sa va intrebati de ce nu sunteti intelesi de parinti, profesori, colegi sau cunostinte. Ati avut timp sa fumati, sa beti sau sa va pierdeti virginitatea. Timp sa chiuliti si sa fiti mandri ca ati chiulit; sa copiati la teze sau lucrari si sa fiti mandrii ca ati copiat; sa jigniti un profesor sarac si frustrat ca-i profesor si sa fiti mandrii ca l-ati jignit. Dar pentru un singur lucru nu ati avut timp: SA INVATATI, cand s-o mai faceti si pe asta?*

Daca nu acum, in foarte scurt timp, dupa ce veti ajunge pe cont propriu, va veti da seama ca: alcoolul nu va face mai maturi, fumatul nu este boem iar a fi smecher nu inseamna a fi bun de papagal. Bunul simt al profesorilor sau dragostea materna, brusc, sunt folosite impotriva voastra iar nedreptatea cotidiana o sa va surprinda.

Si chiar daca, pana acum, ati citit ca elevii lui Chirila si ati luat numai 10 la tot si toate, asta nu va face mai destepti – inca nu ati invatat nimic despre relatii si despre bani. (Banii veneau de la batrani iar gasca mea era tot ce conta)

Dar, indiferent de ce ati facut in cei 4 ani, acum este cel mai nepotrivit moment pentru regrete. Poti sa te dai cu capul de pereti, cu fundul de pamant sau sa te arunci de la etaj ca elevul Gerber – efectul este acelasi: nu rezolvi nimic.

Oricare ar fi nota pe care o s-o luati acum la Bac (sau la alte testari) veti invata ca examenele nu reflecata cunostintele pe care le aveti ci mai degraba capacitatea de a te vinde; dar totodata o sa va dati seama ca “vrajeala” tine cam 10-15 minute, pe urma este nevoie sa stii ceva.

Bacalaureatul este varful eisbergului dintr-o mare ce se incalzeste continuu. La bacalaureat nu te duci sa-l dai ci te duci sa-l iei (eventual cu nota cat mai mare). Nu fi fraier si tremura ca prostul – nu te ajuta cu nimic, iar daca poti sa copiezi: FĂ-O. In literatura, parerea ta este zero barat in comparatie cu opinia unui critic literar agreat de sistemul de invatamant iar la matematica o formula este mai sigura daca este luata de pe fituica decat din memorie. Daca ai ocazia, nu te sfii sa ceri ajutor celor din jurul tau chiar daca-i vezi pentru prima data. Asta te-ar putea salva, iar cel ma grav lucru pe care ti se poate intampla este sa te alegi cu un refuz si, eventul, cu o observatie din partea supraveghetorului (in acest caz, cere-ti politicos scuze spunand “am invatat dar parca nu mai stiu nimic” – fraza asta chiar tine!) – Daca colegul sau colega te-a ajutat, nu uita sa-i multumesti, poate ai nevoie de el/ea si la proba urmatoare.

Inchei cu steriotipul “bafta la Bac!” si, asa cum v-am obisnuit, deja clasicul citat pentru intelectuali: “Important este nu ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi” (Hans Selye)

.

.

.

Bonus: Bacalaureat, de I.L. Caragiale
(ceea ce a surprins Caragiale cu mult timp in urma este la fel de valabil si in zilele noastre)

Continue reading

Intr0 zi alearga spre Socrate o cunostinta de-a sa, gafaind, rosu la fata, spunandu-i dintr-o rasuflare:

- Stii, tocmai am auzit ca unul dintre studentii tai …

- Stai, stai o clipa, l-a intrerupt Socrate. Inainte sa-mi spui as vrea sa treci printr-un mic test. Prima proba ar fi cea a Adevarului. Esti abdolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este 100% adevarat?

- Nu, spuse omul, doar am auzit..

- Sa trecem la ce-a de-a doua proba, a Binelui. Esti sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este ceva de bine?

- Nu, din potriva..

- In sfarsit, ce-a de-a III-a proba, si ultima, cea a Oportunitatii. Ceea ce vrei sa-mi spui e cuiva de folos?

- Nu chiar..

- Ei bine, a concis Socrate, daca nu esti sigur ca-i adevarat, ca-i de bine si nici macar de folositor, atunci de ce sa-mi spui?

Omul a inteles si a tacut.

Si astfel au scapat cu fata curat si studentul, si nevasta lui Socrate, care-l insela cu acel student, si Socrate care n-a fost pus in situatia de “asi face sange rau” si .. pana la urma si amicul care a fost scutit de povara unei delactiuni.

( din cugetarile lui … Paul Louis Lampert, via MensHealth - iunie 2009 )

Va multumesc pentru povestile trimise. Am primit in total 14 mail-uri pe aceasta tema, fiecare cu cate o poveste mai frumoasa decat alta. Pentru postul de pe site am ales este povestea trimisa de Dan H.

Suntem în anul 2070. Am 50 de ani, dar arăt de 85. Am multe probleme pentru că beau prea puţină apă. Cred că nu îmi mai rămâne mult timp. Astăzi sunt unul dintre cei mai în vârstă în societatea în care trăiesc.

Îmi amintesc când eram de 5 ani. Totul era diferit. În parcuri erau pomi mulţi, casele aveau grădini frumoase şi puteam să stau sub duş chiar şi o oră. Acum folosim prosoape cu ulei mineral ca să ne curăţim .

Înainte, toate femeile îşi arătau cu mândrie frumosul lor păr. Astăzi trebuie să-şi radă capul ca să-l păstreze curat fără să se foloseasca de apă.

Înainte, tata spăla maşina cu furtunul de stropit. Astăzi legea interzice cu stricteţe asemenea practici.

Îmi amintesc că existau multe tabele care scriau “ATENŢIE LA APĂ”, dar nimeni nu le băga in seamă. Oamenii credeau că apa este inepuizabilă.  Astăzi, toate fluviile, râurile, lacurile şi apele subterane sunt iremediabil contaminate şi secate.

Tot peisajul înconjurător nu mai este decât  un deşert fără sfârşit. Infecţiile gastrointestinale, bolile de piele şi infecţiile urinare sunt principalele cauze de deces.

Industria a paralizat şi procentajul şomajuluia atins cote dramatice. Fabricile de desalinizare a apei de mare sunt principalul domeniu de producţie. Dau muncitorilor apă potabilă în loc de salariu.

Atacurile pentru un bidon de apă sunt obişnuite pe drumurile de-acum pustii. Hrana este în proporţie de 80% sintetică. Înainte ni se recomanda să bem 8 pahare de apă pe zi. Astăzi nu am dreptul să beau decât o jumătate de pahar.

Pentru că nu ne putem spăla hainele le aruncăm, ceea ce măreşte munţii deja enormi de gunoaie. Ne-am reîntors la folosirea latrinelor ca în secolul trecut, pentru că sistemele de canalizare subterane nu pot funcţiona fără apă.

Oamenii stau faţă în faţă cu spaima: corpurile lor sunt astenice, zbârcite de deshidratare, rănite de radiaţia infraroşie pe care nu o mai filtrează atmosfera din cauza găurii de ozon. Din cauza deshidratării pielii, o femeie de 20 de ani arată de 40.  Oamenii de stiinţă fac cercetări, dar nu se vede nici o  soluţie la orizont. Nu putem fabrica apă.

Concentraţia de oxigen s-a redus din cauza lipsei de vegetaţie, ceea ce a dus la scăderea capacităţilor intelectuale ale noilor generaţii. Morfologia spermatozoizilor multor bărbaţi  s-a modificat … …ceea ce a dus la naşterea de copii – victime, cu mutaţii şi malformaţii.

Guvernul ne obliga să plătim pentru aerul pe care îl respirăm: 137 m3/persoană/zi. Cei care nu pot plăti sunt izgoniţi din “zonele aerisite”, înzestrate cu plămâni mecanici uriaşi, care funcţionează cu energie solară .Aerul nu este de foarte bună calitate, dar cel puţin putem să respirăm. Media de viaţă este de 35 de ani.

Câteva ţări au reuşit să conserve insule de vegetaţie cu apă curgătoare curată. Aceste zone sunt supravegheate foarte sever de către armată. Apa a devenit un bun rar, o comoara inestimabilă, mult mai valoroasă decât aurul şi diamantele.

Aici nu mai există copaci, pentru că nu plouă aproape niciodată. Şi când începe să plouă, nu cade decât ploaie acidă. Nu mai există anotimpuri din cauza schimbărilor de climă (fenomenul de seră) datorate activitaţii oamenilor secolului XX, care au poluat mediul înconjurător. Şi totuşi prevăzusem că trebuie să ne conservăm mediul înconjurător, dar nimeni nu a făcut nimic.

Când fiica mea îmi cere să-i povestesc cum era pe când eram eu tânăr, îi spun că pădurile erau frumoase.

Îi vorbesc despre ploaie, despre flori, despre plăcerea de a înota şi de a pescui în râuri şi lacuri şi de a bea câtă apă doreşti. Şi despre buna sănătate a oamenilor.

Mă întreabă: -Tată! De ce nu mai există apă? Mi se pune un nod în gât….

Nu pot să încetez să mă consider vinovat, pentru că aparţin  generaţiei care a desăvârşit distrugerea mediului înconjurător, neluând în serios nenumăratele avertismente. Aparţin ultimei generaţii care ar fi putut schimba cursul evenimentelor, dar care a hotărât altfel.

Astăzi, copiii noştri plătesc scump asta.

Cred sincer că viaţa pe acest Pământ nu o să mai fie posibilă de acum încolo, pentru că distrugerea mediului a ajuns într-un punct fără întoarcere.

Cât aş dori să mă fi putut întoarce înapoi şi într-un oarecare fel să fi făcut întreaga omenire să înţeleagă …… în clipa în care puteam încă să facem ceva ca să ne salvăm planeta!

P.S.  Acest lucru poate reprezenta un semnal de alarma atat pentru noi toti cat, mai ales, pentru copii de maine !

P.P.S. - Am ales aceasta poveste pentru ca astazi am alergat pentru prima data in Bucuresti. Intr-adevar, Bucurestiul este cel mai mare oras din Romania dar si cel mai poluat. Dupa ce am dat doua ture ale Parcului Kiseleff ( un petic de spatiu verde ) simteam ca aerul pe care-l inspiram nu mai are nicio valoare, desi in conditii normale 7-8 km ii alerg “la pas”.