About.Me

În 11 ianuarie 1987, înainte de 9 seara, undeva într-un spital din Deva, timpul n-a mai avut răbdare și astfel am apărut eu: Eusebiu Schiopu.

În loc de “ăbaut.mi”:

Toți au un scop în viata: EU N-AM. Știu că oportunitățile apar și dispar mereu și că viitorul este incert, dar mai știu ca există ACUM și țelurile pe care mi le-am propus trebuie să vină ca și o consecință a ceea ce fac nu ca un scop.

Cred, Doamne ajută, necredinței mele, îmi justific limitele prin (ne)realizări (ne)numărate și-mi acopăr lipsa de curaj prin aroganța (ne)cumpătată.

Zâmbesc serios și mint cu naivitate neserioasa.

Sunt minuțios de superficial și sigur pe nesiguranța mea; nu (vreau să) fac lucruri mărețe ci numai ceea ce este esențial; sătul de poezioare puerile și steriotipuri manipulative, optimist in timp de criză și cumpătat în vremuri de dezmăț.

Par un ardelean sobru și ursuz :) , dar a carui caracteristici contrasteaza cu spontaneitatea redundantă de care adesea ma folosesc. Ironizez prostia șiinsult inteligență.

Cred în miracole dar nu mă bazez pe ele.

Mă atrag lucrurile care au puține șanse de a se concretiza sau să dăinuie dar care mă fac să mă simt bine. Aleg jocul și nu doar rezultatul, prefer încercarile vieții în locul unei existente garantate și mândria victoriei în locul liniștii anoste a comoditații. Sunt impresionat de întelepciunea lui Covey dar urmez pragmatismul lui Kiyosaki . Îmi place să învăț dar nu întotdeauna îmi place când ma învața cineva.

Uneori mi-e foame, de multe ori mi-e somn.

Redau doar ceea ce reflectez, iubesc doar ceea ce apreciez, daruiesc doar celora pe care ii stimez, protejez doar ceea ce imi este mai scump si incerc sa ajung mereu unde-mi propun.

Nu vreau sa fiu specator la propria mea viață si nici un cetățean în grija guvernului.

Vreau sa fiu eu

Eusebiu

P.S. Ma puteti judeca doar atunci cand voi sunteti perfecti..