Eusebiu.Me

Cu cat devin mai dement cu atat mi se pare ca reactionez mai corect.

Uneori mi-e somn.

Este vineri dupa masa ora 19:20. Sub efectul cofeinei si al oboselii acumulate in aceasta saptamana in care mi-am petrecut in media peste 10h la birou vreau sa ‘expectorez’ un text pe superbul blog.

Voi lasa degetele slobode astfel incat cuvintele sa se astearna de la sine..libere, nestingherite, virgine chiar.

Cand sunt ghidat numai din instinct imi dau seama ca sunt eu cu adevarat iar cand sunt ghidat numai de logica sunt imaginea creata de cutumele sociale.

Cu fiecare clipa ce se scurge renunt la ce am facut cu o clipa in urma si-mi incep o viata noua. Cu fiecare secunda ce se scurge imi leapad pielea rapanoasa si ranita de esecurile mediocritatii si ma imbrac intr-o piele noua poleita cu aurul si presarata cu diamantele geniului perfect.

Fiecare clipa imi ia totul si-mi ofera totul. Viata imi este presarata cu oportunitati, pe de-o parte, dar pe alta parte este plina de infarcturi, de disperare si de cadavrele semenilor care au esuat.

Acum cand tastez acest post, 10 minute din infima mea viata mi se duce. Oare acesta este cel mai bun mod in care pot sa-mi petrec enormele clipe scurse in aceste 10 minute? Vreau mult, extreme de mult, vreau tot ce-mi doresc si nimic din ceea ce urasc. Vreau sa stiu tot ce-i bine sa stiu si… sa nu stiu nimic din ceea ce n-ar trebuii sa stiu. Timpul este un bun profesor pentru o fiinta nemuritoare, dar eu nu-mi pot permite luxul eternitatii; cu toate acestea, eu fac parte din natura si natura nu face nimic in graba – nu ma lasa sa culeg roadele inainte de a semana.

Experienta este profesorul cel mai eficient dar cursurile sale imi devoreaza ani pretiosi din viata, si, de aceea, valoare lectiilor pe care ti le ofera ea, se diminueaza in raport invers proportional cu perioada de timp in care iti asimilezi intelepciunea, iar intr-un final dispare in sicriele oamenilor morti. Uneori, experienta este precum moda, ceea ce ieri era ‘pe val’ astazi este invechit sau lipsit de valoare, iar de multe ori intelepciunea este devalorizata de batranii care clatina din cap cu un aer de inteligenta, dar vorbesc aiurea. Aici il invoc pe Paler care spune ca in desert, cand ti-e sete, intreaga intelepciune nu valoreaza nici cat o cana cu apa.

Uneori mi-e sete.